A murit ...

Ori corpul meu permitea sufletului sa tipe din interior, ori mai exista cineva in mine, plin de nerabdare, de dorinta de a se elibera. Ori amandoua: sufletul nu mai parea a fi controlat de partile mele fizice. Cele doua substante ce se contopeau completandu-se una pe alta, acum se separau. Trupul dorea sufletul, fara el nu putea izbuti, dar ceea ce parea elixirul lui cauta sa iasa, sa evadeze catre un loc neexplorat inca, un loc necunoscut lui sau trupului, adica mie. Razboiul s-a sfarsit. Durerea se oprise brusc, dupa infinite tipete ce iesira la iveala. Sufletul zburase si lasase trupul in urma. Asa lumea mea A MURIT.