...Nu`l pot stapani: e oriunde si oricand, dar mai presus de legea oricarei fizici e acolo unde nu banuieste nimeni: in mine. Capata un contur si se pravaleste peste obraji, sub forma de lacrimi. Ele ma taie in bucati lasand din mine numai suferinta. Un jar ce ma arde profund, un nimic ce devine tot mai eu. Parjoleste ore, zile, ani de meditari asupra ta. Numai a ta! Ar trebui sa fii mandru, sa cauti fala si sa profiti de ea, dar tu nu vei face asta pentru ca tu nu o cunosti, nici mandria nici fiinta mea. Nu stii ca te veghez de departe sau de cata vreme o fac.
Lasi trupul meu gol, gol de vise, gol de speranta, gol de nebunie...
PIelea mi se strange de asa mult dor
IAr fara tine si umbrele mele mor!
