Marturisire...

E mult mai greu decat credeam sa scriu ceva ce chiar simt. Aproape nimic de pana acum nu au fost lucruri pe care le`am simtit la intensitatea descrisa. Aproape niciodata nu am crezut in ele cu adevarat. Doar povesti. Basme. Lucruri imaginate. lucruri care le scriu si le uit.
Acum cand chiar vreau sa imi exprim sentimente nu pot. Am inceput de 6 ori acest post cu greu fara sa termin niciodata. Stergeam si o luam de la capat. M`am hotarat intr`un final sa marturisesc asta.

Lirism.

Cantece. Multe cantece... in armonie totala cu universul. Toate te vor aproape sa faci fata destinului scris pentru totdeauna in stele. Fara sperante si pline de tipete alergice la viata. Toate razele de energie sclipesc, dar nu te ating tu esti inca prea departe cu un suflet prea de negasit. doua paralele extreme si eu doar o secanta. Impartind iadul in fragmente perfecte, dar inegale. Asa este pentru ca asa trebuie sa fie tu departe de mine intr`un univers perfect. Universul Nostru.

Zambet ucigator

Zambet teatral si prefacut.
Zambet curajos si falnic.
Zambet patat de vina si mintit de capricii.
Zambet laudat si admirat.
Zambet destinat si uitat.

Zambet ucigator.