Speriata...

Sunt speriata de tine
De ochii tai blanzi
De buzele tale uscate
Brazdate de culorile soarelui
De aripile ingerului dintre gene
De stropii de ploaie ce te`ating
De limba ceasului din camera ta
De mirosul chicotind a parfum fin
De vraja mersului lenes
De chistocul de tigara ramas
Sa`ti cante respiratia
De atingerea incruntata de pe ea
De intrebarile stupide, absurde
De fotografia ta atat de copil
De falsa ta maturitate
De regretul cu care te veghez
De gatul care`ti simte whiskyu`l
De urmele care le`ai lasat
pe inima mea...

Sunt speriata...

[La multi ani Cezzz <3]

Urme...

Alerg cu ochii inchisi prin noapte
Cineva incearca sa ma tina departe,
Departe de lumina,
De ce ameninta sa vina...
Sunt inca in ceata
Clipa de greata;
Ma opresc caci nu mai pot respira
am iesit atat de brusc din lumea mea?
Aici aerul nu`i deajuns
Adieri de nepatruns.
Cad in neant, dar incerc sa zbor
Coplesita de asa mult dor,
Iti strig numele
Si imi sterg urmele.

Povestea continua?

 Stiti renumitele povesti nemuritoare? De ce sunt toate la fel? Cei doi se indragostesc iremediabil in ciuda diferentelor dintre ei, dar intotdeauna exista cineva care sa le stea in cale, cineva care nu vrea ca povestea lor sa fie coerenta, banala. Daca nu e CIneva, e ceva:): ori o boala ori chiar moartea. Toate se depasesc intotdeauna : intervin puterile supraomenesti sau cine stie ce sarut pentru a scoate cine stie ce mar din gat. In fine.. lucrurile revin la normal.. iar porumbeii pot trai fericiti pana cand moartea ii va despartii.
  Nu e asa? Tipul povestii cu sfarsit impecabil, dar cu un pic de actiune, risc.
  Dar eu nici macar nu am inceput povestea. Bineinteles ca nici nu exista un print asa`zis perfect. Ce as mai vrea pe cineva sa mi te interzica, pe tine cel ce esti ascuns printre pozele mele. Ce boala m`ar putea rapune pentru ca tu, sensibilizat, sa ma saruti? As reveni din morti pentru tine... as purta coroana si m`as imbraca in rochii pompoase ca sa traim fericiti pe veci. Suna bine? Suna a poveste.
  Traiti`va povestile...

Despre ţara din care venim

Hai să vorbim
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân’ la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Şi sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseşte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ţi-e somn.

Ana Blandiana.

Obosita...

  Obosita sa tot incerc marea cu degetul. Te astept si nu vii niciodata. Te intampin cu bratele deschise,  dar nu ma imbratisezi. Treci de parca nici nu as fi acolo. Iti fac semne, te strig "Hey, X, te iubesc", dar iar nu ai auzit.

  Ori faci pe prostul. E un joc cumva? Urasc jocurile tin sa`ti spun de pe acum. Ma aiuresc [ de parca nu as fii aiurita destul]. Ma innebunesti cu simturile tale ...de parca ai avea 6. Nu iti mai ridica nasul pe sus si accepta ca nu esti peste mine, ca nu poti sa ma joci cum vrei.

   Te`ai inselat, asa`i?