Seara se lasa devreme peste orash atunci. La 6 cand veneam de la scoala intunericul facea strabatutul muntilor de zapada mai greu de infruntat.Lumina artificiala nu ajuta la nimic atunci cand fulgii marunti iti intrau in ochi nelasandu`i deschisi. Ajungeai acasa. te saruta lung, apoi pe frunte si pleca, lasand urme prea putin vizibile pe pamantul alb. Despartirea era grea, dar nu imposibila. Stiai ca va mai fi o zi cu un astfel de final, asa ca asta parea asa usor de suportat incat tanjai de nerabdare pt un nou rasarit.
Minus 20 de grade.Sangele ingheta in vene sub multe straturi de hanorace groase. Ieseai afara infruntand tot universul ce era inghetat in mii de secunde razbunandu`se pe tine, pe trupul tau firav, pentru ce? Pentru a`i m`ai simti odata rasuflarea calduroasa luptandu`se cu fortele din afara.
Nu mai ningea..
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu