Mara, asezata pe scaunul ei micut langa masa, cu coatele sprijinite si cu obrajii neobisnuit de rosii , canta. Isi trecea mana prin par si canta , fredona melodii vechi sau nemaiauzite. era fericita. Se gandea la timp si la ce a trecut, la ce vrea sa vina si ce frumoasa e melodia ce tocmai si`a adus`o aminte. ' cat de departe e ziua de ieri, am fost fericita cand am vazut soarele ieri. dar a fost ieri... azi o sa`l vad din nou ...mai frumos... o sa fiu mai fericita.' asa se gandea Mara la timp. Minute, ore, zile, ei ii placea sa vada soarele, si in fiecare noapte se temea ca acesta nu va mai aparea. Noaptea parea un chin: fara soare fercirea ei era si ea departe, si plangea si se gandea: ' ce aproape e aceasta noapte, sunt trista si caut lumina, vreau sa vina ziua de maine' Asa se gandea Mara la timp. Dar acum? La apus cand statea cu coatele sprijinite pe masa isi spunea ' La re vedere, soare, te rog sa vi si maine din coltul dealului, te voi astepta' asa se gandea Mara la timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu